Alan Hlad: Mesagerul secret al lui Churchill

Mesagerul secret al lui Churchill are o poveste frumoasă, complexă și echilibrată. Se simte de la primele rânduri evoluția autorului, mâna sigură cu care orchestrează întâmplări și cioplește destine.

Pentru că știam sensibilitatea autorului, am continuat să o caut și acum. Și eram pregătită pentru toate emoțiile care aveau să îmi zumzăie în piept. Cum aș fi putut însă să le găsesc în acea perioadă? Cum aș fi putut să mai aud murmurul lor când aerul gemea sub greutatea bombelor și gloanțele răsunau în loc de saluturi la colț de stradă? Cum aș fi făcut loc pentru emoții în buncăre și în camerele înțesate de telefoniste și dactilografe?

Exista însă ceva deasupra lor. Nu emoțiile pe care voiam eu, cea aflată la loc călduț și sigur, să le găsesc. Dar ceva traversa aerul. Se simțea vibrația unei nevoi și a unor dorințe. Nevoia de liniște, de pace și de siguranță. Încrederea că lucrurile vor reveni la normal. Dorința de a-și aduce contribuția la tot ce se întâmpla la doi pași de ei.

Alegeri, pericole și moarte

Războiul începuse departe. Dar plaga lui se întinsese, crudă și nemiloasă, peste întreaga lume și nimeni nu părea să se mai simtă în siguranță. Europa era îngenuncheată, aflată la mila unui tiran care amenința să intre în război cu alți conducători. Cum puteai opri toate acestea? Poate că nu era posibil să fie oprit complet, subit. Dar măcar putea fi împiedicat. Și unele lupte s-au dus cu mâinile goale, cu piepturile expuse și cu dorința eliberării arzând pe interior.

Gloanțele puteau curma vieți nevinovate. Dar aprindeau totodată și o furie colectivă, o furie ce transforma oameni de rând în arme pe două picioare. Nu mai existau limite, nici pericole de neînfruntat. Nu mai existau bărbați și femei. Erau cu toții soldați în războiul binelui, în încercările repetate de a opri un bolovan prea mare care ar fi strivit lumea în goana lui.

Mesagerul secret al lui Churchill – dragostea învinge războiul

Romanul are la bază o poveste reală: Operațiunea Jericho – raid aerian executat de Forțele Aeriene Regale (RAF) asupra închisorii Amiens (controlată de naziști). Obiectivul misiunii era de a distruge zidurile închisorii și de a elibera toți deținuții. Atacul nu se soldează cu o victorie absolută și semnele de întrebare planează multă vreme asupra lui și, mai ales, asupra persoanei care l-a ordonat.

Alan Hlad scotocește în tolba istoriei și scoate de acolo evenimente marcante, încărcate de curaj și decizii importante. Brodează pe marginea lor și își plasează cu iscusință și precizie personajele în mijlocul evenimentelor tensionate. Le face părtașe la decizii istorice și întâmplări remarcabile, le înzestrează cu suflet, curaj și emoție și le „aruncă” în groapa întunecată a istoriei lumii. Oare razele speranței pot trece de barajul terorii?

Rose și Lazare sunt personajele centrale ale acestei povești. Deși întâlnim multe nume cunoscute și reale, atenția noastră se concentrează permanent asupra lor. Și asta pentru că ne identificăm cu ei, cu nădejdile și principiile lor, cu greutățile și speranțele lor. Rose lucra într-o cameră subterană alături de alte femei curajoase și dedicate. Își pierduse toată familia în război și nu mai avea nimic de pierdut. Pentru că știe bine limba franceză, Rose este convocată în cadrul unui departament special și trimisă în Franța. Cunoștea țara aceasta, copilărise aici. Și o durea să o vadă măcinată de obuze, gloanțe și cizme nemțești.

Mesagerul secret al lui Churchill – sacrificii și compromisuri

Aici îl întâlnește pe Lazare, un tânăr care spera la o viață mai bună și la o lume în care evreii nu erau obligați să poarte stele galbene, să se ascundă sau să fie duși în lagăre de concentrare.

Personal, aș fi oprit povestea mult mai devreme. Sau m-aș fi concentrat asupra unui singur fir. Poate că aș fi insistat doar pe Operațiunea Jericho. Așa, cu atâta concentrație de rău și pericol, mi se pare prea mult. Și cred că aș fi ales și eu povestea de dragoste, dar nu aș fi dus-o la acest nivel de romantism. Parcă este o discrepanță prea mare între planurile cărții. Sau poate că autorul a dorit anume să îndulcească și să spele gustul amar al războiului și al urii.

Material preluat de pe ancasicartile.ro.