Acolo unde există albine, există viață. Albinele înfrumusețează totul în jurul lor, aduc culoare, freamăt și răsete. Dar într-un tărâm lovit de secetă, nici măcar albinele nu mai pot supraviețui. Într-un tărâm al zbuciumului, al cuvintelor nerostite, al îmbufnării și al supărării, albinele au dispărut de tot. Doar o minune le-ar mai putea aduce înapoi.

Recomandată de la vârsta de 10 ani

Material preluat de pe cititoriferoce.weebly.com.

Anotimpul albinelor este practic istorisirea bunicului, o poveste încadrată în altă poveste, trecutul readus în prezent, cu o influență considerabilă asupra viitorului. Bunicul nu spune această poveste din cauza demenței care îi macină neuronii, ci pentru că nu cunoaște o alta mai frumoasă sau mai plină de însemnătate. Pentru el, viața s-a oprit de tot atunci când Rosa (soția lui) a murit. Oricât de tare a încercat să î țină în viață, boala a învins, iar de atunci nimic nu mai e la fel. Nu mai există viață, nu mai există bucurie, apă sau albine. Totul s-a pierdut în trecerea necruțătoare a timpului. Rosa trăiește doar în mintea și inima bunicului și a sosit momentul ca nepoata lor să știe această poveste, să o simtă și să o absoarbă în ea. Pentru că povestea asta reprezintă rădăcina din care s-a format, cea care o va aduce mereu acasă, indiferent unde s-ar afla.

Cartea explică copiilor concepte precum moartea, despărțirea de cei dragi, dar și importanța magiei în mijlocul realității. Boala bunicului reflectă situațiile în care aceasta afectează întreaga familie, dar și deciziile pe care le vor lua datorită ei.

Lindsay Eagar: Anotimpul albinelor