Marian Voicu: Fake news, manipulare, populism

Volumul Matrioșka mincinoșilor. Fake news, manipulare, populism, scris de jurnalistul Marian Voicu, reprezintă un „ghid” care să ne ajute să navigăm terminologia asociată fenomenului social fake news. Prezentând câteva concepte cheie și dând exemple ample și bine documentate, autorul reușește să aducă în conștiința publicului faptul că informațiile manipulatoare din mass media reprezintă o problemă majoră a societății contemporane.

Deşi cartea Matrioşka mincinoşilor. Fake news, manipulare, populism, scrisă de jurnalistul Marian Voicu, a fost publicată în 2018, volumul ar fi putut fi tipărit chiar ieri, într-atât este de actual. După doi ani de pandemie, timp în care ştirile distorsionate, dacă nu false de-a dreptul, despre evoluţia virusului SARS-CoV2 şi vaccinurile împotriva Covid-19 ne-au împânzit cu asiduitate monitoarele şi ecranele, iată-ne acum confruntaţi cu un adevărat război mediatic referitor la războiul (cât se poate de real şi dramatic) din Ucraina.

Astfel, un „ghid" care să ne ajute să navigam atât printre terminologia asociată fenomenului social fake news, cât şi printre cauzele şi înţelesurile maicomplexe ale acestuia, este cât se poate de binevenit. Autorul Marian Voicu a elaborat o lucrare amplă (468 de pagini), însumând 16 capitole structurate în trei părţi.

Un lucru de apreciat este faptul că volumul începe cu un Index de termeni, foarte util pentru a avea la îndemână cuvintele cheie ale lucrării, explicate în contextul dat.

În introducere este stabilit contextul, autorul afirmând că epoca fake news, sau epoca ştirilor false, aşa cum le înţelegem în prezent, a debutat în Europa în 2016, o dată cu campania pentru Brexit. De asemenea, autorul introduce câţiva termeni suplimentari, cum ar fi cei de postdemocraţie şi metalimbaj. Din păcate, Marian Voicu nu se limitează la domeniile jurnalismului şi sociologiei jurnalismului, pe care le stăpâneşte foarte bine, ci încearcă să îşi extindă afirmaţiile în sfera altor ştiinţe umaniste prin fraze de tipul: „Odinioară, liantul social în configurarea comunităţilor şi societăţilor omeneşti îl constituiau miturile. în absenţa lor, apar antimiturile, în locul naraţiunilor -antinaraţiunile, în locul adevărurilor -adevărurile alternative. în acest loc gol au apărut Puţin şi Trump, Farage şi Le Pen, Orbân şi Erdogan." (pagina 18). Cititorii avizaţi vor remarca, în această frază catchy şi hiperbolizantă, utilizarea superficială şi neancorată în studii ştiinţifice a conceptelor de mit sau naraţiune.

Prima parte a volumului, denumită „Războiul rece al dezinformării", reprezintă o incursiune în istoria recentă şi o amplă punere în context a subiectului. Astfel, sunt analizate câteva momente cheie, cum ar fi dezinformările din timpul Revoluţiei din 1989, sau, mai târziu, din timpul ocupării Crimeei de către Rusia în 2014. De asemenea, se menţionează că unul din criteriile prin care pot fi identificate dezinformarea şi fake news-ul este vocabularul, şi anume utilizarea termenilor din sfera conspiraţionistă.

Partea a 2-a, „Labirintul minciunilor", subliniază faptul că există multiple metode de a răspândi fake news. Una dintre ele este reprezentată de distorsiunea si amplificarea unor situaţii reale: se porneşte de la un fapt obiectiv, însă contextul din jurul acestuia este manipulat astfel încât să le folosească promotorilor de ştiri false. De asemenea, sunt folosiţi ţapii ispăşitori pentru a propaga dezinformarea: „de vină" sunt imigranţii, minorităţile etnice, sau orice alt grup diferit de majoritate. O altă tehnică este cea a tabloidizării vieţii politice şi sociale, facilitată de apariţia presei ordine. John Danzig, fost jurnalist BBC, subliniază că una dintre cele mai de succes forme de a promova fake news-ul, mai ales în spaţiul virtual, este apelul la prejudecăţile cititorilor/consumatorilor de informaţie: „Ştirile false care promovează xenofobia sunt foarte profitabile".2
Ultima parte, „Cine controlează adevărul", aduce informaţii interesante despre fermele de troli şi de boţi, comentatorii plătiţi, reţelele de radicalizare socială şi ghetourile digitale unde se vehiculează diverse teorii ale conspiraţiei. De asemenea, autorul atrage atenţia privitor la pericolul asupra cogniţiei şi capacităţii de a lua decizii exercitat de ştirile false şi vehicularea teoriilor conspira-ţioniste: „Poluarea informaţională produce tulburări informaţionale", arată Claire Wardle. Termenul de „poluare informaţională" a fost folosit pentru prima dată de danezul Jakob Nielsen în 2003 pentru a descrie informaţia irelevantă, redundantă [...]. Studiile ştiinţifice demonstrează că expunerea la fake news, dezinformare sau teorii ale conspiraţiei duce la alterarea percepţiei, iar deciziile luate devin o consecinţă a acestui fapt."3.

Volumul este unul de popularizare a unor informaţii generale cu privire la fenomenul fake news şi tot ce înseamnă acesta. Prezentând câteva concepte cheie şi dând exemple ample şi bine documentate, autorul reuşeşte să aducă în conştiinţa publicului faptul că informaţiile manipulatoare din mass media reprezintă o problemă majoră a societăţii contemporane. Astfel, verificarea surselor devine pentru orice persoană, nu doar pentru specialişti, un gest de igienă a informaţiei.

Material preliat de pe lecturn.ro