Mihai Șora: Clipa și timpul
Marți, 5 august 2025
Material preluat de pe revista22.ro
Textele lui Șora nu propun în nici un caz o ideologie; ele sunt ca lectura unei cărți vii, care te prinde și ți se impune dacă te lași invadat de mesajul lor. Ca și în cazul cărților lui Péguy, 95% din cititori vor fi înclinați să pună jos textele filosofice ale lui Șora după primele zece pagini. Dar cei 5% care vor duce lectura până la capăt și vor avea curajul să-l și reciteasca apoi de câteva ori vor rămane marcați pentru tot restul vieții lor. Lunga perioadă de trei decenii in care Șora a fost funcționar și editor a fost benefică pentru cristalizarea lecturilor sale. Necovârșit de bogatele sale lecturi din tinerețe, Sora s-a plasat direct și fără zăbavă in centrul tensional al problematicii sale. Lucrurile pe care le-a scris au fost framantate de sute de ori in discuții, fiind expresia propriei sale confruntări cu sine insuși și cu lumea cea mare. Întâlnirea cu autorii preferați - Gabriel Marcel, Jacques Maritain, Charles Péguy Pascal- a fost în multe privințe o întalnire cu sine însuși.
De aceea, sistemul filosofic creat de Șora e unul cu totul neconvențional, nefiind expresia unei voințe de sistem (ca la Blaga sau Noica). El se naște pe nesimțite din propria dezbatere; nu e un scop țintit, obiectivat, ci un elan viu, care nu rezulta dintr-o încordare, ci reprezintă vârful unei împliniri fără rest. În centrul său se află modelul sferei cu raza de valoare nulă, esențial pentru întelegerea filosofiei lui Șora. Din el s-au format toate categoriile sale, cu deschidere către toate palierele realității, de la limbaj si antropologie la politica si etica. In cărțile sale, Șora examinează fiecare aspect al realului cu aparatul conceptual derivat din acest model, în a cărui căutare a fost preț de o viață întreagă. La mijloc e problema unui fel de “Unu-Multiplu intricat in el însuși” (DT, 41), un Unu care e in același timp Multiplu, un Unu in toata multiplicitatea lui. Modelul lui Sora este o sfera cu raza de valoare nula, a cărei suprafață este una a multiplicității. E un model paradoxal, clădit pe o contradicție (raza de valoare nula) care vrea sa sugereze imediatețea centrului in oricare punct al suprafeței sferei. In plus, modelul ontologic al lui Sora are o nuanță religioasă: el trimite, după propria sa mărturisire, către o “Persoana”, fără a avea însă pretenții teologice. Scrierile sale sunt o încercare de analiza a stării de “sfințenie profana” din rândurile căreia izbucnește fără încetare nostalgia celeilalte sfințenii, a sfințeniei adevărate. Viziunea etica a lui Șora ce rezulta din modelul sau ontologic e de tipul deschiderii si incluziunii, punând un accent special pe păstrarea diferențelor; ea se opune egalizării, uniformizării, ștergerii diferențelor.
