Narine Abgarian: Bunicul de ciocolată
Marți, 6 mai 2025
Sursă: bookstyle.ro
Vârsta recomandată: 8+
Bunicul de ciocolată este un roman pentru copii cu personaje și acțiune promițătoare, creionate în jurul misterului unui cufăr ascuns de văzul lumii, un bunic secretos – mai diferit decât toți bunicii pe care îi cunoaștem noi, și trei bătrânele urâcioase care vor să bage bețe în roate desfășurării unui târg de dulciuri.
Expozițiunea romanului îmi pare foarte bună, spusă cu umor și ironie, având un aer, un acel ceva parcă întâlnit în cărțile autoarei Astrid Lindgren (să fie și orașul nordic de vină?). Autoarea Bunicului de ciocolată, Narine Abgarian, reușește să ne traspună în casa unei familii dintr-un orășel din Norvegia – într-o familie cu copii, perfect normală, cu răutăți între frate și soră, cu bucuria vacanței de vară și a târgului de dulciuri care va avea loc în curând.
Așadar, povestea începe promițător, întru-un ritm alert. Facem cunoștință cu personajele principale – Bunicul Oscar și nepoții, Martin și Matilda, precum și cu personajele secundare, cele trei bătrânele urâcioase care fac deliciul poveștii, părerea mea. Copiii descoperă că au un bunic, și nu unul oarecare, ci tocmai unul cu o dietă bazată doar pe dulciuri, la felul unu și doi și poate ceva sărat la desert!
Oscar, bunicul de ciocolată, își face apariția în oraș cu ocazia vestitului Târg de dulciuri. A venit pregătit nu doar să deguste, ci și să participe cu un desert nemaiîntâlnit. Bunicul împreună cu Martin și Matilda trec prin diverse peripeții, care se învârt în jurul nevoii acestuia de a mânca orice dulce. Iau toate cofetăriile din oraș la rând pentru a gusta delicioasele deserturi. Cuca, pasărea care locuiește în ceasul bunicului are grijă să-l atenționeze mereu când se apropie vremea să se alimenteze. Narațiunea devine astfel una liniară, urmându-l pe bunic zilnic prin oraș, fascinându-i pe copii cu felul său de a fi.
Totuși, nu îmi dau seama dacă pasărea din ceasul de buzunar al bunicului – pasăre care vorbește, respectiv gândește, este un element steampunk, sau pur și simplu o pasăre care încape într-un ceas de buzunar? Lucrul ăsta mă pune puțin în încurcătură. Spun asta, pentru că am citit înainte romanul Copiii vulpii, de Kevin Sands (ed. Humanitas Junior) cu multe astfel de elemente , iar acum cel mai probabil mi-ar fi plăcut ca și pasărea din ceasul bunicului să fie astfel. Cred că totuși am avut o așteptare exagerată în momentul apariției păsării, având în vedere că recomandarea de vârstă a acestei cărți este de 8 ani plus. Dar, doamne ce acțiune ar fi fost acolo!
Ca personaje, cel mai mult mi-au plăcut surorile Paulssen, cele care dau sarea și piperul acestei povești, și la propriu și la figurat! Cele trei personaje sunt parcă desprinse din cărțile lui Roald Dahl – trei domnișoare bătrâne care nu au ajuns la stadiul maturizării, răutăcioase, afurisite și frustrate, care urăsc copilăria și dulciurile. Rolul lor în poveste este acela de a împiedica bucuria oamenilor de a gusta prăjiturile la târg. Dialogurile lor sunt savuroase, dar undeva spre finalul cărții energia lor se pierde. Autoarea a început în forță cu aceste personaje antagonice și undeva spre finalul poveștii pare că a rătăcit aceste personaje – prezența și răutatea lor se diminuează. Par mult mai agreabile decât însuși bunicul, ca personaje, zic. Tare aș vrea să revină în forță în continuarea poveștii, pentru condimentarea sa.
