Structura cărții
Autobiografia lui Nikola Tesla este împărțită pe capitole organizate cronologic. Pornind de la „Primii mei ani”, ajungem la „Descoperirea bobinei și transformatorului Tesla”, și, în cele din urmă, la „Arta teleautomaticii”. Structura ajută mult lectura, pentru că nu doar că o facilitează, urmând un fir logic, ci o și sprijină cu informații cred eu necesare unei mai bune înțelegeri a contextului de învățare și dezvoltare a protagonistului.
Voi spune acum că partea tehnică a cărții nu mi-a stârnit un entuziasm debordant. Nu fiindcă n-ar fi bine tratată ¾ în fond, sunt cuvintele inventatorului însuși ¾ ci pentru că interesul meu este, mai degrabă, direcționat spre dezvoltarea personală, spre viața sa de familie și relațiile sale interumane, spre alegerile făcute mai mult sau mai puțin forțat, și, de ce nu, spre starea sa de sănătate. Aceasta din urmă mi s-a părut un factor adesea hotărâtor în evoluția lui Tesla, care a fost un om înclinat spre afecțiuni fizice de naturi diferite și, prin urmare, a depins de perioadele de „mai bine” (sau le-a ignorat pe cele de „mai rău”) spre a putea funcționa.
Trebuie să știți că structura nu îi aparține neapărat autorului, fiindcă mare parte din conținut a fost de fapt extras și prelucrat dintr-o serie de articole pe care el le-a scris pentru revista Electrical Experimenter, în 1919. Mai mult, cartea se bucură de un cuvânt-înainte al traducătoarei, care se întinde pe nu mai puțin de 67 de pagini și contextualizează excelent părțile scrise de fapt de Tesla, organizate în seria de articole și ulterior editate și reeditate, în mai multe rânduri. Zic „contextualizează” și nu doar „prefațează”, pentru că într-adevăr informațiile care se regăsesc în acest cuvânt-înainte sunt mai mult decât abundente și plasează excelent viața și creațiile inventatorului polimat. Bonus, avem și un tabel cronologic, care ne ajută să ancorăm și mai bine în timp și spațiu tot ce s-a întâmplat.
Descoperiri surprinzătoare
Spuneam mai devreme că nu partea tehnică a fost cea care mi-a ținut atenția trează pe durata lecturii, ci partea umană. Dincolo de poveștile despre familie și despre studii, însă, am găsit și câteva lucruri care m-au surprins.
„Pe genialul Nikola Tesla au încercat să și-l revendice diverse popoare”, spune Anca Irina Ionescu în cuvânt-înainte ¾ și pe bună dreptate unii dintre revendicatori sunt sârbii. „(…) era profund dedicat Serbiei și sârbilor, așa cum se poate constata și dintr-o activitate a lui mai puțin cunoscută, aceea de propagator al literaturii sârbe”. Iată, această direcție s-a numărat printre cele care m-au surprins.
Împreună cu Robert Underwood Johnson, poet și literat american, Tesla a publicat o carte de poeme inspirate de folclorul sârbesc. El este cel care le-a cules și tradus în limba engleză, iar Johnson le-a transpus în versuri (Songs of Liberty and Other Poems).
La fel de interesant mi s-a părut și că, după moartea sa, posesiunile din camera de hotel au fost confiscate, la cererea FBI. Documentele au rămas multă vreme ascunse, până ce, în 1976, o parte dintre ele au fost recuperate din diverse lăzi lăsate de el drept chezășie la hotelurile unde avea datorii, prin licitație cu vânzare. Era vorba tocmai despre jurnalele inventatorului, care nu conțineau decât text și nu schițe sau diagrame, pentru că avea extraordinara capacitate de a-și imagina totul prin puterea minții și de a „vedea” mecanisme cât se poate de complexe. Documentele au fost desecretizate abia în 2016, și pot fi accesate și acum pe site-ul FBI.
