Sunteți aici: » Merită citit » Cartea săptămânii » Raluca Nagy: Despre memoriile femeii și alți dragoni

Raluca Nagy: Despre memoriile femeii și alți dragoni

Marți, 21 ianuarie 2025

Cred că în multe cazuri, jurnalele scriitorilor sunt mai interesante decât cărțile lor de ficțiune. Nu sunt mulți însă care lasă cititorii să pătrundă în intimitatea gândurilor lor, și pe bună dreptate, jurnalul fiind pentru mulți singurul loc liber în care își varsă amarul, se descarcă de emoții, nervi, frustrări, tristețe, visuri. Dar mă bucur când unii scriitori decid să publice astfel de cărți, ajutându-ne pe noi cititorii să ne înțelegem mai bine propriile sentimente, să vedem că, uite măi, și la alții se întâmplă x sau y lucru. Cartea Ralucăi Nagy – Despre memoriile femeii și alți dragoni – nu este neapărat un jurnal clasic, nu ascunde cele mai adânci secrete, dar este un loc unde gândurile sunt delicate și unde intimitatea anumitor stări și emoții este dezgolită, lăsată să-și împartă aerul cu oricine se lasă întreprins între paginile sale.
Cât îmi place subtitlul volumului – Cum să-ți retrăiești copilăria după 30 de ani – pe care l-am înțeles, de fapt, doar după terminarea lecturii. Cred că este fraza perfectă de a rezuma cele 130 de pagini. Raluca Nagy călătorește adesea, a trăit în mai multe țări, iar în perioada pandemiei a stat aproape doi ani în Vietnam, loc ce o aduce aproape de copilăria din Mănășturul clujean. Oare cum e posibil așa ceva? Ei bine, comunismul a fost văzut diferit de ochii Ralucăi, pe care l-a cunoscut pe sfârșite, doar puțin, iar acum, la maturitate, (re)trăiește anumite stări din acele vremuri în Vietnam, o țară unde regimul comunist este încă la putere. Nu că acest lucru a influențat cumva șederea ei, însă lumea trăiește diferit în astfel de țări, tehnologizarea nu se implică atât de mult în viața propriu zisă.

Memoir-ul este scurt, dar bine structurat, limba, țara, dorința de a explora, de a pleca mereu din loc în loc fiind principalele elemente. Și așa cum se întâmplă mereu, ne întoarcem la copilărie indiferent unde am ajuns în viață, neputând nicicum rupe acea ancoră.
 

(Material preluat de pe ciobanuldeazi.home.blog)